O mica recapituale

Zilele trecute mi-am adunat niste date din aplicatia mea, curioasa fiind cam citi kilometri am alergat sau am mers de cind mi-am luat ceasul sport. Adevarul fie spus, ma cam maninca talpile sa ies la o alergare, mai ales ca saptamina asta a fost si inca este foarte cald si insorit pe meleagurile noastre. Am zis sa nu fac vreo prostie si sa astept totusi aprobabrea medicului data fiind situatia actuala. Oricum, saptamina viitoare iar am o intilnire cu medicul neurolog si un subiect de discutie este chiar acesta, cind imi pot relua activitatea fizica si ce am voie. Sa revenim…

Nu am pus la socteala alte sporturi pe care le-am practicat in perioadele respective (iunie 2017 – decembrie 20180), ci strict pasii parcursi si numarul de kilometri aferenti plus sesiunile de alergare. Asadar mi-am facut un tabel cu 3 categorii, pe luna, insa voi prezenyta doar datele generale, acumulate.

Activitate (generala) extra sportiva

In 2017iunie-decembrie am adunat 3 202 870 pasi insumind 2 138,38 km, asta insemnind in medie 457 552 de pasi pe luna, respectiv 305,4 km.

In 2018 – ianuarie-decembrie (am trecut ultima luna a anului de dragul recapitularii, insa am fost complet inactiva din cauza problemelor de sanatate). Pasi 5 075 663, adica 3 129 km. Media pe luna fiind: 422 971 pasi in 260,76 km.

Alergare

2017 (iunie-decembrie): 591,5 km, o medie de 84,5 km pe luna, 21,1 km pe saptamina

2018 (ianuarie-decembrie): 623 km, adica 51,21 km pe luna si 13 km pe saptamina.

Initial am fost suprinsa sa constat ca diferenta de cifre dintre cei doi ani nu e foarte mare, parctic 7 luni (2017) versus 11 luni (2018), cel putin la alergare. Mai ales ca anul trecut m-am antrenat pentru cele 4 curse oficiale. Ok, n-au fost pe distante lungi (5,10,16,10 km), dar totusi. Apoi mi-am amintit ca 2018 m-a pus pe tusa de citeva ori – in ianuarie am avut o entorsa capatata in mod stupid la zumba, dupa cursa din iunie am avut insolatie si la vreo saptamina m-au luat durerile de sale asa ca am ajuns pe la fizio (cred ca am dus pe picioare hernia luni de zile, retroactiv gindint), iar decembrie, din acelasi motiv am fost redusa la tacere si repaus in mod barbar.

Surpriza a venit si de la numarul de kilometri alergati in cei doi ani: 1 214,5! Aveam impresia ca sunt mai putini, ceea ce face bucuria si mai mare. La fel si „inversunarea” de a trece cit mai repede inapoi la treaba.

Anul asta, cum am toooot spus si m-am plins, nu am alergat nici macar o suta de metri, in schimb am mers de trei ori pe saptamina obligat-fortat drept activitate fizica. Astfel ca, in ianuarie la capitolul sport/training (mers) am inregistrat 58,1 km, iar pina acum, in februarie 35,8 km. Spre amuzamentul general, daca te uiti la traseul parcurs intr-o zi ai zice ca imi caut cheia pierduta 🙂

Cred ca nu va ajuta cu nimic acest articol destul de dezlinat si neprofesionist facut, dar pentru mine a fost interesant sa vad aceste cifre si in moul acesta haotic. Cind voi relua alergarea imi voi face un spreadsheet complet pentru o mai buna analiza.

Ginduri alandala

  • Am descoperit cu totul intimplator ca pot sa cumpar de pe un site olandez (www.bol.com) ebook-uri in limba romana. Multi autori romani (desigur si straini, tradusi), diverse edituri. Desi prefer hirtia, citesc si de pe tableta din cind in cind. Cu siguranta ceva mai mult dupa „revelatia” de astazi.
  • Citeam aseara ceva despre fumat si mi-am amintit cum, cu ani in urma, am ramas pur si simplu siderata cind m-am vazut fumind pe balcon pentru ca nu voiam sa „patez” peretii proaspat vopsiti. Se pare ca la un moment dat era mai importanta casa decit proprii plamini si sanatatea!
  • Daca a trecut frenezia Elena Ferrante, atunci ma voi apuca si eu de quartetul napolitan pentru ca le-am gasit online, cum am spus mai sus.
  • Am invatat sa fac injectii cu insulina la pisici. Ma bucur ca stiu, insa ma intristez ca trebuie.
  • Nu m-am gindit niciodata pina acum la ureche ca ar avea forma de fat intors.
  • Frezii, narcise, zambile, lalele – cit mai multe si in fiecare zi! Freziile imi amintesc de o brosa de-a maica-mii pe care o am foarte vie in memorie, iar mirosul lor discret si atit de elegant imi da o stare de bine si de amintiri frumoase. Narcisele ma duc intotdeauna cu gindul la Pasti cu familia. Am foarte bine impregnat mirosul de narcise si vopsea de oua. Zambilele sunt atit de jucause si sunt preferatele bunicii. Cind eram mica voiam ca de ziua mea sa am zapada si lalele negre in casa. Nu stiu de ce zapada(???!!!), probabil asociatia alb-negru. N-a fost chiar absurda dorinta nascuta fiind primavara. Zapada n-am avut, m-am multumit insa cu un fir de lalea neagra. Primavara, cu lalele in casa eram vesnic neagra pe la nas de la staminul florii. Nu ma mai saturam de mirosul lor unic. Pina-n zi de azi le adulmec si daca-s deschise ma plimb pe virful nasului cu pulberea catifelata neagra sau galbena.
  • M-a luat un dor de duca, de munte, de plaja, de descoperit locuri, de mers si admirat.. Abia ma tin in friu.
  • Bruce Dickinson vine la sfirsitul lunii in Utrecht sa-si prezinte cartea si nu-mi vine sa cred ca inca nu mi-am luat bilet sa-l vad!!!
  • „Russian Doll” e noul serial de pe Netflix, o dramedy care aduce aminte de „Groundhog Day” prin repetitivitate, insa la un cu totul alt nivel de interpretare si perceptie. E arta, e vizual, dark si grimy, o avem pe Natasha Lyonne si in spate pe Amy Poehler. Merita sa-l puneti pe „my list”.
  • Astazi merg sa fac un test electromiografic si sper ca intr-o saptamina sa am al doilea diagnostic (dupa care bijbiim atit cu ace, RMN-uri si alte teste) si un program de recuperare.

Ziua soacrei

Ca totdeauna, m-am trezit inaintea alarmei, in strigate si mieunaturi. Asa se da alarma in aceasta casa: devreme si tare. Daca esti minoritar… Am poposit o jumatate de secunda ca sa ma dezmeticesc si am realizat ca astazi este de fapt ziua de nastere a soacrei mele. Am vrut sa pun mina pe telefon s-o felicit si sa fac acelasi gest sotului meu (e plecat in Germania). Apoi m-am mai uitat la ceas si am constatat ca e inuman si numai un gest frumos nu e sa deranjez oamenii cu „lamultianiul” meu!

Blanche implineste azi 76 de ani!

Din prima clipa in care ne-am vazut a fost foarte afectuoasa si dornica sa ne cunoastem. Nu e genul de mama extrem de grijulie, care sa te sufoce. Nici bunica la care sa-ti lasi copiii o saptamina, dar e iubitoare si atenta.

In fiecare zi merge cu bicicleta in parc si la cumparaturi, are abonament la biblioteca si citeste zilnic, nu se uita decit seara la stiri si vreun documentar, in rest televizorul sta de decor, ii place sa cunoasca lume, sa mearga la petreceri, e mare amatoare de board games, ne bate pe toti la yahtzee, si gateste prost si fara pasiune, dupa cum singura a recunoscut. E punctuala si daca promite ceva poti sa ai toata increderea ca nu da inapoi. Si daca ai un secret la ea sa mergi pentru ca nu-l va afla nimeni.

Am multe momente amuzante cu soacra mea. Cind inca locuia in Rotterdam am invitat-o la o seara speciala la cinematograf, „Ladies Night”. Evident, nu i-a displacut ideea sa vedem un film, sa sorbim sampanie in compania altor doamne si sa primim o goodiebag, sa petrecem o seara frumoasa impreuna. Elementul surpriza, de care nici eu n-am stiut, a fost ca inaintea filmului s-a desfasurat un numar de stripteas si era cit pe ce sa aterizam amindoua pe scena, arestate de un „politist”.

In octombrie anul trecut, cind am participat la o cursa de 10 mile, Dam tot Dam, a tinut neaparat sa vina, desi era racita si afara ploua cu galeata. A stat cu mine la start in Amsterdam, m-a incurajat, mi-a luat geaca si ne-am intilnit in Zaandam la finish.

Anul trecut cumnata-mea a organizat o zi de shopping cu doamnele din familie. Am fost sase. Practic, am fost intr-un oras si toata ziua n-am facut altceva decit sa intram prin magazine si dupa o atit de mare epuizare sa mergem prin baruri la un vin sau altceva. Am incheiat seara foarte vesele cu o cina si apoi fiecare si-a luat trenul catre casa. Fiind foarte tirziu, mi-am facut griji pentru Blanche pentru ca ii lua ceva sa ajunga pina in Amsterdam. Trenul si apoi cel putin un sfert de ora mers pe jos, dupa 11 noaptea. Va vine sa credeti ca i-am spus sa ma sune cind e in casa? 🙂 Mi-a spus sa nu-mi fac griji ca nu are ce sa i se intimple, nu ne deranjeaza ea pe noi asa tirziu. Am vorbit a doua zi.

De ani de zile, de cite ori ne vedem vine cu un teanc de reviste care fac circuitul de la cumnata la ea apoi la mine si de la mine la o vecina. I-am spus ca n-are sens sa care atita greutate, dar fiind placerea ei nu am cum s-o refuz.

Acum citiva ani si-a rupt foarte rau mina. Nu s-a plins absolut deloc, nu a cerut niciun ajutor (niciodata socrii n-au facut-o),ba chiar era foarte mindra pentru ca medicul i-a spus ca e foarte rezistenta la durere.

Acum citiva ani, cind cazusem lesinata in baie (tot de la spate mi s-a tras), pina mi-am revenit a stat pe jos, intinsa pe podea, linga mine. Am simtit atita iubire de la ea…

Da.

La multi ani, Blanche!

Femeia la 40 de ani

Pentru ca inca nu mi-am completat rubrica „”despre mine”, va dezvalui cite ceva prin fiecare post pe care-l public. Asadar, tocmai ati aflat ca am 40 de ani…si un pic, adica 42.

Cum am ajuns sa scriu despre asa ceva pe blog? Deunazi vorbeam cu o prietena la telefon care m-a intrebat cum a fost la neurolog. Primul cuvint care mi-au venit in minte a fost…batrina, virstinca. Asta am simtit cind am vazut ca atit asistenta cit si medicul specialist sunt muuult mai tinere ca mine. 🙂

Pina acum citiva ani am fost cumva speriata, intrigata si, in acelasi timp, nerabdatoare de gindul ca incep o noua etapa, o noua virsta care se scrie cu 4!!! Cind s-a ajuns aici???!!! Right? Timpul trece, s-au tesut povesti si mi-am mai umplut tolba cu ceva amintiri si, iac-asa, fara sa-mi dau seama, ajung la pragul de 40. Evident, nu s-a intimplat nimic notabil, adica nu m-am culcat la 39 fresh si ca o floare si dimineata, la 40 eram complet alta, plina de riduri si cu viata ajunsa la capat. Ba chiar m-am convins ca virsta, asa cum pretutindeni se spune, e doar o cifra. Cum alegi sa o traiesti, asta face diferenta!

Indraznesc sa spun ca este una dintre cele mai frumoase etape, cu multe transformari interesante si in acelasi timp simti cum se aseaza organic lucrurile plus ca ai, natural, o alta atitudine. Ma hazardez, oare, sa declar ca este un fel de adolescenta a virstei a treia? Da, aceasta virsta mijlocie e etapa adolescentina a batrinetii!

Simt cum evenimentele si faptele au capatat o alta dfinitie, totul se transforma si se linisteste intr-un fel in care nu l-am experimentat la douazeci sau treizeci de ani, am devenit mult mai selectiva din toate punctele de vedere, emotional nu ma implic asa de mult incit sa imi tulbur sufletul la nesfirsit, calmitatea si reflexia sunt la ordinea zilei. Ma vad altfel si nu mai strimb nasul, nu mai „colectionez” lucruri inutile si oameni care nu-mi spun nimic sau nu ma ajuta sa cresc. Si nu, nu fumez nimic in caz ca va intrebati!

Cred ca fiecare femeie, daca nu a facut-o in mod constiincios pina acum, trebuie-trebuie sa aiba grija de oase, muschi, vagin si creier. Si nu este optional!!!

Sa ne pastram cit mai natural (prin alimentatie si ceva suplimente acolo unde si daca este necesar) densitatea osoasa astfel sa reducem osteoporoza sau nedoritele fracturi. Sa facem sport si sa pastram masa musculara de ce nu, poate sa o si marim, prin sport, activitate fizica eventual zilnica dar sustinuta si regulata. La fel de importanta este si zona intima. Nu vrem sa avem un asa zis „vagin senill”. Prin atrofierea organului si subtierea peretilor vaginali, mucoasele membrane se usuca, all in all intreg „sistemul” poate sa pice pur si simplu ca electricitatea ceea ce duce mai tirziu la incontinenta urinara, sa amintesc numai asa ceva ca sa nu ne adincim in depresie 🙂 Asa ca nu va refuzati placerea de aface sex sau dragoste cit mai mult. Si bine!

Desigur, la fel de multa importanta dati si creierului, aceasta materie gelatinoasa care trebuie onorata pentru tot ce face pentru noi. Cititi cit mai mult, mergeti la concerte, vedeti filme, intilniti-va cu prietenii, fiti curioase, practicati meditatia.

Pina la urma cred ca sunt niste reguli de bun simt, nimic exagerat si la indemina fiecareia dintre noi. Tot ce imi doresc este sa imi traiesc restul vietii cit mai senin si frumos, iar pentru asta nu e niciodata tirziu sa ma onorez cu o viata sanatoasa, sa-mi pastrez mintea ascutita, sa am grija de mine fizic si mental si, daca asta e dorinta mea, sa o iau de la capat in orice domeniu. Ideea e sa o facem cu gratie si forta. Excesele au fost la douazeci, zic.

Putin despre iubire

Sfirsitul anului 2018 nu a fost unul prielnic mie, desi imi facusem niste planuri grozave. Asa se mai distreaza universul, nu?

In prima saptamina, cu o durere atroce care m-a paralizat imi vedeam sfirsitul vietii, literalmente. Pentru ca era imposibil sa conturez vreu plan, sa vad vreo iesire traind cu aceasta durere care parea ca se intensifica la fiecare miscare sau respiratie. Si eram dependenta de cineva! Cum sa mai ai vreo speranta?! La acest nivel creierul nu te mai ajuta pentru ca pe fundal biziie durerea.

Dupa aceasta prima saptamina am primit o felicitare de insanatosire, de la socrii mei. Apoi a venit alta de la sora mea si un pachet cu niste cartulii de la verisoara mea, telefoane si mesaje de la citiva prieteni care au aflat ce mi se intimpla. Aceste mici gesturi au pus durerea intr-o alta perspectiva. Acesta a fost momentul care m-a scuturat si mi-a redus durerea pina la suportabil, m-a facut sa vad ziua de miine. Desigur, sotul meu, pe care l-am poreclit ulterior Kirk (Gilmore girls!) a fost linga mine day in and day out. M-a spalat, m-a dus la baie, mi-a pieptanat parul incilcit, a gatit pentru noi, a facut curatenie, a inchiriat un scaun cu rotile si cirje, a avut grija de cele patru pisici si m-a dus la spital si la programarile cu specialistii.

Ce a schimbat perspectiva si dinamica durerii? Exact…iubirea pe care am primit-o sub diferite forme!

Felul in care mi-am descifrat si inteles gindurile si grijile dupa aceste gesturi, au avut o mare influenta asupra perceptiei. Durerea, sau hai sa-i zicem boala care ma macina deocamdata, a trecut frontiera bio-mecanicii si s-a transformat in ceva ce poate fi tinut sub control, prin dragostea primita de la cei din jur, dragoste pe care le-am aratat-o si eu la rindul meu, printr-un cuvint si-o multumire. Cred ca au simtit recunostinta mea. Sper!

Mi-am aminit apoi ca, la un moment dat, cind venisera niste valuri si furtuni peste mine imi repetam in gind „wherever you go, go with all your hart” si ma ajuta sa trec mai usor peste ore si zile. A fost mantra mea multi ani. Cum de uitasem? Cum de am uitat sa imbratisez aceasta experienta si sa o iubesc, pentru ca, in perspectiva, imi va fi de folos si ma face sa cresc si sa inteleg lucruri. Dragostea aratata de cei din jur mi-a aratat ca pot sa sufar pe o perioada nedeterminata si sa-mi reduc viata la a-mi plinge discurile intervertebrate care sunt fucked up, sau sa primesc iubirea lor si sa o transform in asa fel ca boala sa ramina cumva in plan secund, sa nu mai fie cea dominanta.

Asa ca o floare sau un telefon pentru cei suferinzi este mai mult de cit va puteti inchipui, nu ezitati sa le oferiti cu inima deschisa. Iubirea face diferenta! Am senzatia ca uitam, in general, sa ne iubim, sa iubim si sa ne lasam iubiti.