Too Old To Rock ‘n’ Roll: Too Young To Die

Relatia mea cu muzica este vitala. Genul preferat este rock-ul, insa accept si recunosc, ba mai fac si pasiuni, pentru artisti din alte genuri. Asta daca „trebuie” sa categorisim pina si muzica. 
Cunosc persoane, inclusiv sotul din dotare si prieteni buni carora nu le spune nimic un concert. Nimic mai mult decit inghesuiala, stat in picioare si … cam atit. „De ce sa stau intr-o sala, arena sau altceva cind pot sa ascult acasa sau, si mai bine, in masina???!!!”
Ia si explica omului de ce?! Pentru ca un concert live nu se compara cu nimic in lume. Toata energia aia adunata in sala si pe scena, bucuria pura, fericirea absoluta, faptul; ca nimic nu mai conteaza pe lumea asta decit piesa pe care ai sansa s-o auzi live, sa-ti vezi idolii care ti-au umplut noptile albe in copilarie si la care nici macar nu indrazneai sa visezi ca vei avea sansa vreodata sa-i vezi atit de aproape de tine. Pentru ca un concert iti ridica spiriul atit de sus incit a doua zi ridici muntii cu bratele si toate problemele pe care le ai dispar. Pentru ca ai o energie pe care n-ai mai avut-o de multa vreme, pentru ca esti pus pe ginduri. Ti se umfla un balon in piept si simti o conectare cu toata lumea. Si dupa ce s-au terminat cele doua ore si ceva de magie plingi, sau stai pur si simplu tacut de ce pot sa faca niste oameni ca si tine, doar ca ei sint pe scena. Sau, sint ca si tine? Mhhh… Ajung acasa si derulez si rederulez concertul in minte, nu vorbesc cu nimeni si ma imbat de experienta care tocmai s-a incheiat. 
Asa ca eu merg la concerte cit de des pot, cit de mult imi permite bugetul si daca mai gasesc bilete (se epuizeaza cu viteza luminii). Nu vreti sa stiti cum se paralizeaza toata activitatea cind stiu ca se pun bilete in vinzare(online)!!! Si-apoi vine asteprarea si AMR-ul de citeva luni! 
Am extins granitele si merg si prin „vecini” la concerte, ca sa intelegeti cit de acuta e nevoia mea. Da, este o nevoie, vitala. As pune concertele la baza piramidei lui Maslow daca ma intrebati pe mine 🙂
Sint concerte pe care NU VREAU sa le pierd pentru ca am pierdut multe de-a lungul vietii, fie eram prea mica, fie nu ajungeau si in Romania, atunci nu e pacat? 
Mi s-a intimplat sa merg si singura pentru ca, vedeti voi, cind te „relochezi” cam greu iti gasesti prieteni care sa rezoneze cu tine in toate privintele, mai ales in gusturile muzicale si mai ales daca esti si o persoana mai retrasa, asa ca mine. Acolo oricum sint oameni care te inteleg char daca nu te cunosc si nu i-ai vazut in viata ta.
Par example, la sfirsitul acestui an voi vedea 3 showuri ale une trupe preferate in Suedia, Germania si Olanda. Anul viitor voi revedea un show pe care l-am vazut in Romania, dar de data asta iar in Germania. Cu putin noroc voi ajunge si in Anglia si Irlanda anul viitor. Sa vad cum se arunca zarurile si cind vor fi anuntate concertele. Mi-am dezvoltat si o colectie destul de importanta cu carti autobiografice, biografii si albume foto ale diverselor trupe, muzicieni si sint pe cale sa o intregesc si cu viniluri. 
Cam asta-mi e pacatul….
Prin urmare ….
 
„No, you’re never too old to Rock’n’Roll if you’re too young to die”
 
Doamne, ce pofta mi s-a facut de Jethro Tull si ceai de scortisoara!
 

Ce trist…..

Drum bun, Lhasa!


r 2010-01-03 – Press release – sad news


Official press release
For immediate release
In Montreal, Canada: Sunday January 3rd, 2010
The singer Lhasa de Sela passed away in her Montreal home on the night of January 1st 2010, just before midnight.
She succumbed to breast cancer after a twenty-one month long struggle, which she faced with courage and determination.
Throughout this difficult period, she continued to touch the lives of those around her with her characteristic grace, beauty and humor. The strength of her will carried her once again into the recording studio, where she completed her latest album, followed by successful record launches in Montreal at the Théatre Corona and in Paris at the Théatre des Bouffes du Nord. Two concerts in Iceland in May were to be her last.
She was forced to cancel a long international tour scheduled for autumn 2009. A projected album of the songs of Victor Jara and Violeta Parra would also remain unrealized.
Lhasa de Sela was born on September 27, 1972, in Big Indian, New York.
Lhasa’s unusual childhood was marked by long periods of nomadic wandering through Mexico and the U.S., with her parents and sisters in the school bus which was their home. During this period the children improvised, both theatrically and musically, performing for their parents on a nightly basis. Lhasa grew up in a world imbued with artistic discovery, far from conventional culture.
Later Lhasa became the exceptional artist that the entire world discovered in 1997 with La Llorona, followed by 2003’s The Living Road, and 2009’s self-titled LHASA. These three albums have sold over a million copies world-wide.
It is difficult to describe her unique voice and stage presence, which earned her iconic status in many countries throughout the world, but some Journalists have described it as passionate, sensual, untameable, tender, profound, troubling, enchanting, hypnotic, hushed, powerful, intense, a voice for all time.
Lhasa had a unique way of communicating with her public. She dared to open her heart on stage, allowing her audience to experience an intimate connection and communion with her. She profoundly affected and inspired many people throughout the cities and countries she visited.
An old friend of Lhasa’s, Jules Beckman, offered these words:
„We have always heard something ancestral coming through her. She has always spoken from the threshold between the worlds, outside of time. She has always sung of human tragedy and triumph, estrangement and seeking with a Witness’s wisdom. She has placed her life at the feet of the Unseen.”
Lhasa leaves behind her partner Ryan, her parents Alejandro and Alexandra, her step-mother Marybeth, her 9 brothers and sisters (Gabriela, Samantha, Ayin, Sky, Miriam, Alex, Ben, Mischa and Eden), her 16 nieces and nephews, her cat Isaan, and countless friends, musicians, and colleagues who have accompanied her throughout her career, not to mention her innumerable admirers throughout the world.
Her family and close friends were able to mourn peacefully during the last two days, and greatly appreciated this meaningful period of quiet intimacy. Funeral and services will be held privately.
It has snowed more than 40 hours in Montreal since Lhasa’s departure.

Inca 170 de zile pina la Pinkpop – 10.12.2008

S-a anuntat oficial : Depeche Mode cap de afis pentru editia a 40-a a festivalului Pinkpop din Olanda!!!!
Ei vor incheia seara de simbata, 31 mai, pe scena mare. Negocierile au fost puternice, pentru ca la o asa aniversare, 40 de ani de festival, se cerea o trupa pe masura. Si iacata, s-a semnat!
Pinkpop este un festival intrat (pina in 1990) si in Guiness Book of Records ca fiind cel mai vechi si fara intrerupere festival de pop din Europa. Prima editie a vaut loc pe 17 mai 1970 in Geleen, unde s-a desfasurat vreme de 17 editii, apoi si-au mutat cortul in Baarlo, iar din 1988 in Megaland Landgraaf, iar pentru a 22-a oara tot acolo se va desfasura.
O alta trupa anuntata este Placebo. Androginul si extravagantul Brian Molko va fi auzit tot pe 31 mai. Bucuria si mai mare ca deja lucreaza la un album.
Si in sfirsit, ieri dimineata, devreme, organizatorii au fost surprinsi cu o alta confirmare : The Kooks!

Biletele vor fi disponibile din 7 martie 2009, si organizatorii sfatuiesc sa nu fiti tentati sa le procurati mai devreme daca vi se ofera ocazia, pentru ca sint false.

site-ul festivalului : www.pinkpop.nl (duuuh)

If I could …la vida

1. Am avut circei in stomac cind am citit ca s-a dus Anca Parghel. Imi pare foarte, foarte rau, la fel cum imi pare de Stefan Iordache sau Gil Dobrica.

2.Acum o legatua doar cu cele 8 note.
Si anume, Coldplay (trupa) e acuzata de Joe Satriani de plagiat. Chitaristul american a depus ieri o plingere in instanta, la Los Angeles. Satriani spune ca trupa a folosit bucati din piesa lui instrumentala „If i could fly” in „viva la vida”. Americanul cere daune si o parte din veniturile piesei cu pricina.
„If i could fly” a fost imprimata de Satriani pe albumul din 2004 „Is there love in space”.
Acuzarea vine la o zi dupa ce s-a dezvaluit ca trupa britanica a fost nominalizata la sapte premii Grammy, cu albumul si cu single-ul.

Aici sint cele doua piese :

Coldplay – http://www.youtube.com/watch?v=dvgZkm1xWPE
Joe Satriani – http://www.youtube.com/watch?v=CMcjXo8ZuqE

si suprapunerea
http://www.youtube.com/watch?v=1ofFw9DKu_I&feature=related

Astept un dialog constructiv intre Moga si Moculescu.