Cartile din februarie

Din capul locului trebuie sa spun ca niciodata nu apuc sa citesc exact ce mi-am propus. Am o lista, imi pregatesc cartile si apoi se alege praful! Dar ma gindesc ca nu e asa o tragedie sa amin un titlu pentru altul. Se intimpla fie din curiozitate pentru un alt volum, fie nu-mi gasesc starea necesara pentru o anumita lectura sau am pur si simplu alte preocupari de moment.

Dar sa nu mai lungesc pelteaua si sa-ti spun ce-am citit in aceasta luna care se pregateste sa plece.

The 5 love languages Gary Chapman

Gary Chapman este consilier matrimonial de peste 25 de ani si are o cariera prolifica de scriitor. Eu am citit doar titlul la care ma refer acum.

Ideea este ca o relatie nu poate sa mearga bazata fiind doar pe sentimente profunde, asa ca trebuie sa facem cumva, sa gasim o cale sa ne intelegem si sa ne acceptam unii pe altii dupa ce nivelul dopaminei de la inceputul relatiei mai scade. Daca nu-i vorbesti „limba” partenerului, sau nu-i gasesti exact unda emotionala care-l misca, s-a dus toata pelteaua! Intuitiv cred ca reusim cumva sa ne intelegem si sa vorbim acceasi „chineza”insa pina la un punct, iar acest volum nu face altceva decit sa ne explice clar cum sa manageriem relatia si fabricuta sa functioneze pe termen lung.

Chapman spune ca exista cinci limbaje primare ca o persoana sa fie capabila sa-si exprime si sa recepteze iubirea, iar un cuplu nu e musai sa vorbeasca unul singur, de fapt acelasi, dar poate deveni bilingv in momentul in care partenerul ii descopera iubitului/iubitei „vocabularul si sintaxa” si invers.

Cele cinci limbaje la care face referire antropologul sunt:

  • Cuvinte de lauda adresate partenerului, pe un ton frumos, intr-o maniera simpla si clara, la obiect, pozitiv.
  • Cadouri, daruri. Nu trebuie sa fie un cadou scump, ideea ca te-ai gindit la partener si i-ai oferit ceva (si o frunza ruginie gasita in drumul spre casa) ii reafirma dragostea pe care i-o porti.
  • Timp (de calitate) petrecut impreuna. Acest lucru nu inseamna ca stati amindoi pe canapea si priviti o seara la tv. Poate sa fie o plimbare, o conversatie chiar si in masina, activitati placute unuia dintre voi, insa important este sa ii acorzi toata atentia si sa fii prezent, neconditionat, fara sa te imparta cu cineva sau ceva.
  • Serviciile. Poate e ciudat, insa unii iti apreciaza iubirea prin simplu fapt ca pui o masina la spalat, ii oferi un mic dejun sau duci gunoiul. Asa ca daca partenerul ia temperatura relatiei prin astfel de „servicii”, nu da inapoi in a i le oferi. O faci pentru o cauza nobila, chiar salvarea relatiei! Atentie, nu spun ca e un limbaj adresat in exclusivitate femeilor, din contra, n-ai idee, domnule, ce fluturi in stomac trezesti daca dai cu aspiratorul fara a fi intrebat!
  • Atingeri, contact fizic. Cred ca aici barbatii ar fi tentati din prima sa spuna ca acesta le este limbajul pentru ca, nu-i asa, vor sex. Aici vorbim insa de mult mi mult. Atingeri, imbratisari, sarutari si sex, normal.

Am descris mai sus in doar citeva cuvinte cele cinci limbaje primordiale dezvoltate de Gary Chapman. Daca acest concept ti-a suscitat interesul, cu siguranta lectura volumului nu e pierdere de timp. Pe parcursul volumului poti sa-ti dai seama care este limbajul tau si al partenerului, altfel exista si un test pe site-ul oficial.

Noapte buna, copii! – Radu Pavel Gheo

Ce lectura si cite amintiri au stirnit cele 600-700 de pagini! In articolul precedent am dat friu unor emotii declansate de aceasta lectura, imediat dupa ce a fost „marked as finish”. Ca norocul, am gasit cartea online, asa ca nu am asteptat sau nu am dat sfoara in tara ca sa ajung in posesia ei.

Pacatul editurii este ca pentru e-book nu are cuprins, asa ca o citesti pagina dupa pagina, habar n-ai cite capitole si cit de mare e romanul, mi-ar fi placut sa stiu cum e structurat dinainte. Oricum, l-am gatat foarte repede.

Lectura cumva sferica si usoara, insa nu pentru cititorii lenesi, cu un praf de misticism atit cit trebuie, cu actiune in trecut si prezent, foarte vie. Mi-a placut cum si-a urmarit personajele si cum le-a impletit in toata aceasta poveste.

Pe linga cei 3+1 prieteni , Marius, Paul Cristina si Leo mai apar in actiuni cheie doi batrinei (Sfintul) Petru si probabil Dumnezeu, si un diavol in persoana lui Dunkelmann, reprezentantul unei organizatii pentru Arte. Am mers din Banat (Teicova – o localitate fictiva si Oravita) in Moldova la Iasi si in Los Angeles – California, de asemenea locuri foarte dragi si speciale mie.

Desi romanul este fizic destul de consistent, n-am avut timp sa ma plictisesc pentru ca fiecare actiune, intimplare, descriere parca e masurata cu cintarul de bucatarie si condimentata atit cit trebuie – doamne, ce paralele fac, n-am apucat sa maninc si ma rod intestinele :))) Avem si-o coloana sonora acolo, pornind de la „Little red Corvette”, trecind prin ceva Bijelo Dugme sau Iron Maiden.

Volumul a aparut in 2010, dar se pare ca a parcurs 2000 de kilometri mai incet pina a ajuns si la mine. Nu stiu daca a fost republicat, daca mai exista pe piata, dar il recomand cu toata convingerea.

Escapada – Lavinia Braniste Mie mi-a placut mult Lavinia inca de acum doi ani cind am pus mina pe primul ei volum, „Interior zero”. N-am mai lasat cartea aceea din mina pina n-am terminat-o si in acelasi timp doream sa nu se mai termine. „Escapada” e un volum de proza scurta, publicat inaintea romanului, dar acest lucru nu are importanta.

Lavinia Braniste scrie atit de simplu, liber si fluid si are darul sa te introduca dupa primele pasaje direct in atmosfera. Traiesti acolo. Aceeasi senzatie am avut-o si in „Interior zero”. Povestirile nu sunt vesele, din contra un pic depri, dar personajele sun atit de bine construite , gesturile sunt surprinse cu mare usurinta si dialogurile curg nefortate. O recomand cu doua miine si sper ca va publica din nou ceva. Sunt foarte deschisa noului val de scriioare romance, insa din ce am citit (foarte putin, e adevarat), as mai cumpara-o doar pe ea, Mara Wagner si…deocamdata cam atit. Imi plac cele care scriu simplu, curat, fara pretentii de romancier sau terapeut, cele care scriu vulnerabil, fara un aer doct. Subliniez, am citit putin, dar mai mult de jumatate din ce am parcurs nu e pentru mine.

It’s okay to laugh – Nora McInery Purmort   Am inceput cartea in primele zile ale lunii apoi am abandonat-o pentru ca mi s-a parut nefericita abordarea autoarei. Nu stiu cum am ajuns la acest titlu, insa sunt suficient de sadica sa-mi doresc sa pling din cind in cind. Initial am empatizat cu Nora, insa dupa citeva capitole simteam ca sunt de partea cealalta a baricadei desi nu mi-am dorit.

„It’s okay to laugh” este un memoir, al unei tinere lovita din plin de viata. La scurt timp dupa ce incepe o relatie afla ca prietnul ei are cancer cerebral in stadiu avansat. Se casatoresc pe un pat de spital, au si un copil (Ralfie) intre sedintele de chimioterapie, insa inevitabilul se produce. In citeva luni Nora pierde o alta sarcina, moare si tatal ei tot de un cancer si la citeva saptamini si Aaron. Tragic si dureros, nu? Extrem! Dar sa citesti lucrul asta la fiecare capitol si sa ai senzatia ca ne aflam deja intr-o competitie „care sufera mai tare” si cum sa „bati” tragedia ei, ii reduce empatia cititorului, zic eu. Senzatia ca daca nu cistiga in competitia tragediei personale sau a inteligentei, atunci cistiga pentru ca e o persoana foarte inalta si deci domina. Mda…mi-am pierdut vremea cu aceasta carte!

„Sunt o baba comunista” – Dan Lungu . Ce mult mi-a placut si acest roman!!! Un subiect redundant, insa scris cu umor, simplu si dureros de adevarat, nimic revelator sau „schimbator de viata”, dar antrenant si cu talent. A picat asa de bine in contextul politic din Romania, incit l-as recomanda tuturor sa-l citeasca s-au l-as strecura in plasa cu ulei si faina de la alegeri. Doamne, sper sa nu mai existe asa ceva for fuck’s sake! Am aflat ca a fost facut si un film in regia lui Stere Gulea, film pe care-l voi cauta pentru ca sunt o persoana curioasa.

Ce avem aici? Actiunea e tesuta in jurul „babei comuniste” Emilia ( Mica) Apostoloae si plasata pe trei planuri, in copilaria pesonajului petrecuta la tara, viata de om al muncii la oras, sub regim, si pensionara post-revolutionara. In jurul ei se tese volumul. Am trait in copilarie si pre-adolescenta inainte de revolutie, am amintiri, stiu cozile, am simtit frigul si groaza, Radio Europa Libera si pozele cu actori, glume cu ceasca si leana, iar mai tirziu am sunat in Romania, in preajma alegerilor sa conving vreun nostalgic sa nu voteze strimb. Am intilnit acesti disc-stricat de „ehe, ce stii tu, ne dadea ceausescu si casa si serviciu, nu ca acum! „, iar plusul acestei lecturi e ca vezi din perspectiva acestor incapatinati ce resorturi ii mina-n viata sa plinga cenusiul cominismului.

Cam aceste carti au facut obiectul lecturilor mele si ma bucur ca am avut ragazul sa ies putin din cotidianul nu prea favorabil deocamdata, sa ma las cuprinsa de nostalgii, revolte, intelegeri, venite din cuvintele altora.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *