Ziua soacrei

Ca totdeauna, m-am trezit inaintea alarmei, in strigate si mieunaturi. Asa se da alarma in aceasta casa: devreme si tare. Daca esti minoritar… Am poposit o jumatate de secunda ca sa ma dezmeticesc si am realizat ca astazi este de fapt ziua de nastere a soacrei mele. Am vrut sa pun mina pe telefon s-o felicit si sa fac acelasi gest sotului meu (e plecat in Germania). Apoi m-am mai uitat la ceas si am constatat ca e inuman si numai un gest frumos nu e sa deranjez oamenii cu „lamultianiul” meu!

Blanche implineste azi 76 de ani!

Din prima clipa in care ne-am vazut a fost foarte afectuoasa si dornica sa ne cunoastem. Nu e genul de mama extrem de grijulie, care sa te sufoce. Nici bunica la care sa-ti lasi copiii o saptamina, dar e iubitoare si atenta.

In fiecare zi merge cu bicicleta in parc si la cumparaturi, are abonament la biblioteca si citeste zilnic, nu se uita decit seara la stiri si vreun documentar, in rest televizorul sta de decor, ii place sa cunoasca lume, sa mearga la petreceri, e mare amatoare de board games, ne bate pe toti la yahtzee, si gateste prost si fara pasiune, dupa cum singura a recunoscut. E punctuala si daca promite ceva poti sa ai toata increderea ca nu da inapoi. Si daca ai un secret la ea sa mergi pentru ca nu-l va afla nimeni.

Am multe momente amuzante cu soacra mea. Cind inca locuia in Rotterdam am invitat-o la o seara speciala la cinematograf, „Ladies Night”. Evident, nu i-a displacut ideea sa vedem un film, sa sorbim sampanie in compania altor doamne si sa primim o goodiebag, sa petrecem o seara frumoasa impreuna. Elementul surpriza, de care nici eu n-am stiut, a fost ca inaintea filmului s-a desfasurat un numar de stripteas si era cit pe ce sa aterizam amindoua pe scena, arestate de un „politist”.

In octombrie anul trecut, cind am participat la o cursa de 10 mile, Dam tot Dam, a tinut neaparat sa vina, desi era racita si afara ploua cu galeata. A stat cu mine la start in Amsterdam, m-a incurajat, mi-a luat geaca si ne-am intilnit in Zaandam la finish.

Anul trecut cumnata-mea a organizat o zi de shopping cu doamnele din familie. Am fost sase. Practic, am fost intr-un oras si toata ziua n-am facut altceva decit sa intram prin magazine si dupa o atit de mare epuizare sa mergem prin baruri la un vin sau altceva. Am incheiat seara foarte vesele cu o cina si apoi fiecare si-a luat trenul catre casa. Fiind foarte tirziu, mi-am facut griji pentru Blanche pentru ca ii lua ceva sa ajunga pina in Amsterdam. Trenul si apoi cel putin un sfert de ora mers pe jos, dupa 11 noaptea. Va vine sa credeti ca i-am spus sa ma sune cind e in casa? 🙂 Mi-a spus sa nu-mi fac griji ca nu are ce sa i se intimple, nu ne deranjeaza ea pe noi asa tirziu. Am vorbit a doua zi.

De ani de zile, de cite ori ne vedem vine cu un teanc de reviste care fac circuitul de la cumnata la ea apoi la mine si de la mine la o vecina. I-am spus ca n-are sens sa care atita greutate, dar fiind placerea ei nu am cum s-o refuz.

Acum citiva ani si-a rupt foarte rau mina. Nu s-a plins absolut deloc, nu a cerut niciun ajutor (niciodata socrii n-au facut-o),ba chiar era foarte mindra pentru ca medicul i-a spus ca e foarte rezistenta la durere.

Acum citiva ani, cind cazusem lesinata in baie (tot de la spate mi s-a tras), pina mi-am revenit a stat pe jos, intinsa pe podea, linga mine. Am simtit atita iubire de la ea…

Da.

La multi ani, Blanche!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *