How bad do you want it?

  Mat Fitzgerald, autorul acestui volum este o autoritate in lumea atletica, jurnalist, antrenor si nutritionist sportiv, avind la activ alte 20 de carti de specialitate, pe linga cea deja mentionata, citeva gasindu-si loc si in biblioteca-mi.

Nu stiu cum m-am intersectat cu aceasta carte, insa a „picat” la fix inaintea unei curse pe care nu eram foarte sigura ca o voi parcurge, nefiind suficient de pregatita pentru 16 kilometri. Citind citeva capitole am gasit impulsul mental de care aveam nevoie sa ma duca in cursa oficiala si la finish.

Prin anii ’90 profesorul Tim Noakes a venit cu ideea ca exista un Model Central de Guvernare (MCG). Acesta practic afirma ca performanta sportivilor de anduranta este limitata de un sistem inteligent din subconstient, guvernatorul central, care tempereaza sistemul locomotor si astfel, efortul este limitat de capacitatea fizica a atletului in sensul ca viteza si puterea de deplasare nu depasesc capaciteatea fizica si nu supun corpul la un stress mai mare decit poate sustine. Ideea e ca daca un astfel de sistem nu ar exista, atletii extrem de ambitiosi si-ar pune viata in pericol, antrenindu-se peste capacitatea lor fizica si de-aici n-ar mai fi decit un pas pina la un soc, o ischemie sau rigiditate musculara.

Aceasta teorie a fost revolutionara, iar preparatorii fizici practic au acceptat lucrurile ca atare: organul care iti limiteaza performanta nu este sistemul cardiovascular sau sistemul locomotor, ci creierul. Si totusi ce pot face altetii sa-si imbunatateasca performanta daca aceasta le este limitata de subconstient si de acest guvernator central? Pai sa se antreneze in continuare, simplu, nu?! Aceasta teorie m-a dus si la urmatoarea chestiune: cei ambitiosi nu au nicio sansa in fata celor dotati fizic?

Din fericire, s-a constatat ca acest sistem de guvernare subconstient nu prea exista si ca atletii, de fapt, au control asupra propriilor performante. Si pentru ca exista un nume la cum partea constienta a creierului ajuta sportivii, acesta este modelul psiho-biologic (Psychobiological Model). 

Practic, deciziile pe care le iei in timpul unei curse in functie de oboseala pe care o simti, cit de dificil este parcursul si cum iti dozezi efortul se produce la nivel senzatiilor si percepriilor constiente. Desigur, toate gindurile care ne coplesesc cind performam, prin urmare felul in care simtim efortului, ne pot limita, dar asta se petrece constient si subiectiv, asta e ideea.

Many aspects of endurance performance that were always presumed to be biological in nature are now known to be mind-based. To give one example, studies by Paul Laursen of Australia’s Edith Cowen University and other researchers have demonstrated that, except in extreme cases, dehydration, which is biological, does not cause athletes to slow down in races; instead, the psychological condition of feeling thirsty does.

Mat Fitzgerald – „How bad do you want it?”

Avem douasprezece capitole, fiecare reprezentind cite o poveste a unui sportiv de anduranta: maratonisti, triatlonisti, biciclisti, canotori, persoane cu dizabilitati fizice. In volumul de fata nu inveti cum sa te antrenezi la sala sau pe pista desi autorul sugereaza ca antrenamentul sustinut si, treptat, de lunga durata usureaza performanta (duh, e de bun simt, nu ai progres daca ramii pe loc, in orice domeniu), ci mental. Cit de important e sa iti doresti sa atingi o performanta, sa te concentrezi si sa ai capacitatea necesara sa filtrezi si sa iei doar ce trebuie din mediul inconjurator si din experientele trecute. Desigur, si ajutorul moral al celor din jur este important.

Fara efort, determinare si constanta nu atingi nici capacitatea mentala care sa-ti aduca performanta. Vorbesc si din mica mea experienta acum. Fiecare kilometru parcurs, fiecare strop de sudoare si stringere din dinti, toate acestea te fac un om mai puternic, iar increderea in sine capata o noua valenta. Este extraordinar cum fizicul afecteaza in mod pozitiv mentalul iar acesta iti ridica si/sau determina performanta. Totusi, important este sa stii si cind sa te opresti, cind sa iei o pauza, sa deslusesti mesajele pe care ti le trimite corpul, nu sa te uiti la performanta si pregatirea celuilalt.

… What is the logic of punishing yourself each day , of striving to become better, more efficient, tougher?

„The value in it is what you learn about yourself. In this sort of situation all kinds of qualities come out – things that you may noy have seen in yourself before” – Steve Prefontaine

Mat Fitzgerald – „How bad do you want it?”

Desi nu am foarte mult kilometri „in adidasi” (mai multi oricum fata de cei care n-o fac deloc, nu?) am rezonat foarte mult cu aceasta carte si, cum am mai zis, m-a motivat atunci cind am avut nevoie. Desi momentan nu mai alerg din motive de sanatate, citesc mult in acest domeniu, imi pun la punct un plan de pregatire ca atunci cind voi primi ok-ul sa nu mai pierd timpul cautind o metoda eficienta si sustenabila de antrenament.

Inchei cu un citat din ultimul capitol, „Is it worth it?”, avind speranta ca v-am facut macar putin curiosi daca sunteti interesati de sport, de performanta, fie din pozitia de sportiv sau cea de admirator de la distanta.

Being oneself also requires a certain amount of comfort with uncertainty. None of us are born knowing who we are. We become who we are by facing new challenges and coping with them.

The path between you and the best you can be is unexplored territory. You are on your own, to some extent, to discover not only what motivates you to „leave it all out there” but also your special formula for maximum mental fitness… To approach your sport as an ongoing fire walk, aiming to move closer and closer to the unreachable wall that represents your ultimate physical limit, is to embark on a journey of transformation in which you become more and more the athlete – and the person – you want to be as you tackle the obstacles that hinder your progress. This journey is the greatest gift that endurance sports have to offer, and all you have to do to receive it is to wholly embrace the challenge of seeing how far you can go.

Mat Fitzgerald – „How bad do you want it?”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *