Aterizez…in sfirsit!

 In citeva ore imi iau bagajul de miner, ma urc in tren, astept o ora, mai schimb un tren, beau un Starbucks, predau bagajul greu, iar mai astept putin, urc, stau pe un scaun mai mult incomod decit comod, sper sa nu fie copii tipatori in jur pentru ca atunci va trebui doar sa ascult muzica in casti si as vrea sa citesc, cobor si gata…AM AJUNS IN ROMANIA!!!!
Nu ma intereseaza ca ploua, ca e viscol, ca ma prinde pe-acolo vreun cod, doar o sa ma bucur, o sa stau cu toti ai mei, o sa maninc papanasi si amandine, o sa povestim si o sa ma amuz pe seama aberatilor de toate felurile. Si pret de citeva dimineti o sa ma trezesc in camera mea de-acolo, care este a mea pentru totdeauna, o sa beau cafea in pat, cea mai buna din lume facuta la ibric cu multa dragoste  si  proaspat macinata, o sa-mi toarca o frumusete felina la urechi si la final o sa ma intreb cind naiba au trecut asa de repede zilele. Si abia la aeroport o sa ii sun sa le zic pe fuga ca-i iubesc. Dar ei stiu asta.

Va recunoasteti?

Moleskine Passions


Saptamina viitoare se lanseaza noua colectie !!!!!

La multi ani celui care ma suporta in fiecare secunda, hard job schatje!

Astazi am avut marea „lansare la apa”, aka sa vorbesc in consiliul local, in olandeza. A fost un exercitiu folositor, momentul meu de glorie a fost aplaudat si-am primit felicitari. Mai vreau 🙂
Miine am o zi plina, asa cum se intimpla de luni bune vinerea, dar macar imi vine acasa noul telefon pe care-l astept de-o luna, iar saptamina viitoare pe vremea asta imi fac bagajele, ma imbarc si aterizez in Romaniaaaa……
Un weekend formidabil tuturor!

Viata in tiribomba

(fotografie via Google)

… nu e deloc usoara si nici amuzanta! Cam asa am trait eu vreme de 10 zile incheiate. M-a luat din somn si a plecat la fel cum a sosit, pe neasteptate. A fost un chin!
Intr-o noapte-dimineata pe la 4 jumatate am fost trezita de niste ameteli cumplite si durere de cap pe masura. Sindrom vertiginos a fost verdictul care a plutit in aer citeva zile, asta pina s-a epuizat…poooof! Cauza? Necunoscuta. Cert e ca sint la a treia incercare de acest gen. Si uitasem cum e, pentru ca am co-locuit cu asemenea stari acum mai bine de 10 ani. Poate vreo 8, hai. In primele doua zile n-am fost in stare sa fac nimic, nu am putut nici macar in pat sa stau, apoi am incercat sa-mi controlez starea, sa-mi continuu viata ca si cum nimic nu s-a intimplat. A fost greu, am cazut de doua ori, am plins, am inghitit pastile si am sperat. Desi mi-era greu sa-mi tin pina si ochii deschisi, am citit, vazut filme, stat pe net, plimbat, iesit afara, chestii cotidiene. Si cind simteam ca in secunda urmatoare ma prabusesc, ma asezam si asteptam sa treaca momentul. Am crezut ca are legatura cu accidentul pe care l-am suferit in toamna, dar atunci mi-a fost afectat cosul pieptului izbit de volan, ma rog, citeva vinatai pe la ochi si nas si buze extrem de botoxate. Totusi, nu cred ca are legatura. Oricum, vom vedea in scurt timp.
Ideea e ca intr-o dimineata m-am trezit fara pic de durere, fara ameteala, fara greturi. Am revenit la normal! Si o sa povestesc ce filme am mai vazut, ce carti am mai citit si faptul ca ma pregatesc sa vin in Ro, dupa ce imi voi prezenta, in fara Consiliului Local, proiectul in care sint implicata. In olandeza (omg!!!!???)