Paris, mon amour

Vorba vine…ca nu e marea mea dragoste (dintre orase), dar am amintiri de-aici. Probabil ca s-a mai spus, surprinzator, cu ceva care sa te faca sa tresari si sa scoti un sunet de incintare la fiecare colt. Cu lume agitata, soferi nebuni care te considera pe tine mai nebun ca respecti regulile, cu lentoarea aia boema si paharul de vin la terasa si la 10 grade. Un oras ca o bagheta savurata dimineata la prima ora. Am vrut sa fumez o tigara in Paris si apoi sa-mi cumpar Paris Match-ul. Nu mi-am indeplinit nici una din aceste doua dorinte. Trebuia sa fie Marlboro light si Paris Match-ul din ’90.
Am vazut cupluri sarutindu-se si la doar 5 metri unul tipind in gura mare. E splendoare de iarna, bogatie, extravaganta si pe acelasi loc cersetori, toleranta si dorinte.
Din intimplare am ales un hotel la periferie, undeva in nordul orasului. Cartierul africanilor, indienilor, pakistanezilor. Parea oarecum infricosator, sarac. Am mers seara pe-acolo. Nu stiu daca te ajutau daca-i intrebai unde-i strada cutare, dar aveau o resemnare si-o multumire pe fata care iti dadea incredere. Asa am simtit. E o contradictie in ce spun, stiu, dar este exact sentimentul pe care l-am avut. Am vazut contrastul. Dupa toata bogatia Sacre-coeur-ului si afisele cu banii vor merge la saracii si oropsitii pamintului (deci dupa afacerea dezvoltata cu Dumnezeu sau in numele lui) la citeva stradute mai incolo ghetourile.

Mi-a placut cum ne-am ratacit in Paris si n-are nici un rost sa vorbesc de locurile „de pelerinaj” ale turistului.

A bientot!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *