Dupa noi potopu’

N-am plecat bine din Paris ca acolo au inceput rascoalele. Asadar n-a fost furtuna, n-a mai fost greva si nici macar trafic, dar s-au luat la batai de strada. Noroc ca am stat doar in week-end ca miscarile de trupe s-au declansat la vreo 14 km de unde stateam noi.
Si aici la fel. Au iesit copiii in strada sa arunce cu oua ca le-au bagat prea multe ore la scoala. Ei dau cu oua, politia cu apa. Si azi s-au anuntat iesiri masive in Amsterdam.

Prettig weekend!

Paris, mon amour

Vorba vine…ca nu e marea mea dragoste (dintre orase), dar am amintiri de-aici. Probabil ca s-a mai spus, surprinzator, cu ceva care sa te faca sa tresari si sa scoti un sunet de incintare la fiecare colt. Cu lume agitata, soferi nebuni care te considera pe tine mai nebun ca respecti regulile, cu lentoarea aia boema si paharul de vin la terasa si la 10 grade. Un oras ca o bagheta savurata dimineata la prima ora. Am vrut sa fumez o tigara in Paris si apoi sa-mi cumpar Paris Match-ul. Nu mi-am indeplinit nici una din aceste doua dorinte. Trebuia sa fie Marlboro light si Paris Match-ul din ’90.
Am vazut cupluri sarutindu-se si la doar 5 metri unul tipind in gura mare. E splendoare de iarna, bogatie, extravaganta si pe acelasi loc cersetori, toleranta si dorinte.
Din intimplare am ales un hotel la periferie, undeva in nordul orasului. Cartierul africanilor, indienilor, pakistanezilor. Parea oarecum infricosator, sarac. Am mers seara pe-acolo. Nu stiu daca te ajutau daca-i intrebai unde-i strada cutare, dar aveau o resemnare si-o multumire pe fata care iti dadea incredere. Asa am simtit. E o contradictie in ce spun, stiu, dar este exact sentimentul pe care l-am avut. Am vazut contrastul. Dupa toata bogatia Sacre-coeur-ului si afisele cu banii vor merge la saracii si oropsitii pamintului (deci dupa afacerea dezvoltata cu Dumnezeu sau in numele lui) la citeva stradute mai incolo ghetourile.

Mi-a placut cum ne-am ratacit in Paris si n-are nici un rost sa vorbesc de locurile „de pelerinaj” ale turistului.

A bientot!

Vise cu surprize si munca cu sa pe spate

Doua saptamini mi-am trait noptile intens, cu palpitatii. Cosmaruri . Si nuuuu asaaaa, orice! Eram la fostul meu serviciu si aproape ca ma terorizau colegii si sefii!!! Ba ca n-am ajuns la timp, ba ca uuuundee am umblat atita, sa pun mina sa ramin in tura de dupa-amiaza ca toti sint epuizati si eu stau si zimbesc calm. Si intr-o noapte, in vis, m-am desteptat. Dupa ce s-a isterizat o colega la mine, ma indreptam  umila spre biroul meu, la treaba, ciind diiinggg se aude clopotelul din caaapppp…mai,tu, da’ stai calma ca nu mai lucrezi aici! Ah,asa e si m-am trezit asa de fericita ca tot cosmarul s-a transformat intr-un vis frumos. Asta a fost doar un exemplu ca am mai multe, dar ca si asta fara sens si noima.In fine…
Ideea e ca ieri, parca, ma trezesc pe mess cu salutari calduroase de la o fosta colega. Cred ca adunat cu pana ei de net la un moment dat i-a fost de ajuns un sfert de ora sa imi faca buletinul cu noutatile. Si asa mi s-au dezlegat visele… Care a nascut,care urmeaza, care a plecat, care urmeaza, cum mai treaba la „fabricuta” si de-astea „interne”.
Ideea este ca de mica am reusit sa ma ingrozesc. Noaptea visam orarul de a doua zi si ce note luam la scoala sau cu cine urma sa ma intilnesc. Eu am stiut intotdeauna daca am luat job-ul ala sau ala. E adevarat ca i-am ingrozit si pe altii cu „viziunile” mele nocturne si asa am aflat si cum un fost prieten s-a intilnit cu fosta …dar sa nu intram in astfel de amanunte.

Nu cred , dar nici nu stiu ce sa cred.

Si de ce am cosmaruri cu serviciul,pina la urma??? Toata viata de om al muncii am fost de-a dreptul terorizata de ajunsul la timp. Daca intirziam imi semnam condamnarea la somerie (daca primeam somaj…dar cred ca nu). In ultimii doi ani sa zicem ca a fost mai lejer, dar inainte….Si sa nu va inchipuiti ca trebuia sa ajung la ore rezonabile. Nuuuu , nici vorba! orele variau in functie de zi sau saptamina la : 4.30, 5, 6 si in mod fericit 6.30. Ajunsesem sa atipesc seara la tv, sa ma trezesc brusc si cu viteza sa pun mina pe telefon sa sun taxi ca am intirziat. Nimieni nu putea opri vijelia care-o produceam. Dupa ce intr-adevar ma trezeam si ma convingeam singura cit e ceasul si ca n-am treaba acum, fie sunam la taxi sa anulez comanda, fie coboram spasita,achitam o suma si imi ceream scuze. Ah, ce viata de cal am avut! Dar chiar o faceam cu placere!

Liste

Dupa cum spuneam doua posturi mai jos weekendul viitor il petrecem in doi. Drept pentru care a trebuit sa gasim pe cineva disponibil sa stea cu pisicutele. Cine sint catsitterii familiei? Pai socrii. De-acum ne-am inscris si noi in circuitul lor de catsitting si trebuie sa anuntam din timp si sa ne consultam cu ceilalti cind plecam in concediu sa nu se suprapuna perioadele 🙂 Buuun, deci vin, cu placere. Acum eu am de facut lista cu modul de functionare si utilizare a bebeluselor felinelor. Adicatelea ce maninca, la ce ore, cind mincare uscata si cind la plic, de cite ori pe zi lapte, de cite ori sa schimbe apa ca sa fie fresh, cind schimbam nisipul, ce le place, ce nu le place, unde sint locurile in care se ascund si nu mai ies ca sa nu stea oamenii sa caute ca bezmeticii o zi intreaga dupa codate, numarul clinicii medicala in caz de urgenta si sper sa nu omit nimic.

Apoi mai avem listele cu udatul florilor, si numere de telefon pt alt fel de urgente, nu de alta dar vineri seara cintam amindoi prin casa yellow submarine pentru ca ne-a busit un calorifer si fiind deja week-end nu prea se-nghesuia nima sa vina sa repare. Pina la urma a venit un cercelat care s-a plins ca vaaaiiii ce de treaba si ca nu se repara asa cu una cu doua. S-a dus de 100 de ori la masina sa mai ia o scula si de fapt n-a fost asa mare lucru, iar vaicarelile s-au dovedit a fi doar de impresie ca stia el ce stia …ne-a taxat de mai sa ne strice wee-end-ul. Deplasare, reparatie plus materiale. In fine…macar n-avem lac in casa si e si cald.
Asa ca mi-am pus pe lista sa caut un mester bun din comunitate.

Am dat deja cheile conacului conjugat parintilor si restul weekendului a fost cu scuurte si friguroase plimbari prin parc si pe-aiurea asezonate cu stat pe canapea si schimbat canale de la un tv-show la altul. Dar, vai, ce saptamina se anunta!!!???

Euforie

Ieri dimineata cobor din iatacul conjugal si pe hol ma izbeste un miros puternic de iarba…hmmm…incerc sa-mi aduc aminte daca am mai fumat in ultima vreme…nu, nici vorba ca doar imi face rau. Tot aveam treaba asa ca am plecat in oras. Constat ca n-am legitimatia de Makro, ma intorc, parcham in fata casei fara sa mai intram in garaj si suntem opriti de politisi. Un id, un ceva si ce cautati aici. Pai aici locuim. Buunnn, haideti la masina ca acolo am actele, dar ce s-a intimplat. Nu va puem spune. Ok! Uite actul, aci ne e cuibul. Ok, vecinul dvs a cultivat iarba.i-am desfiintat „cultura”.
Toata ziua am fost euforica, mirosul a persistat si m-am dus la culcare cu zimbetul pe buze.Am si visat mai altfel ca de obicei 🙂

Si totusi nu stau intr-o zona periculoasa…stiu ca e un caz izolat. Nefericit e proprietarul care si-a inchiriat apartamentul.

Si azi e asa frumoooossss!