O mica recapituale

Zilele trecute mi-am adunat niste date din aplicatia mea, curioasa fiind cam citi kilometri am alergat sau am mers de cind mi-am luat ceasul sport. Adevarul fie spus, ma cam maninca talpile sa ies la o alergare, mai ales ca saptamina asta a fost si inca este foarte cald si insorit pe meleagurile noastre. Am zis sa nu fac vreo prostie si sa astept totusi aprobabrea medicului data fiind situatia actuala. Oricum, saptamina viitoare iar am o intilnire cu medicul neurolog si un subiect de discutie este chiar acesta, cind imi pot relua activitatea fizica si ce am voie. Sa revenim…

Nu am pus la socteala alte sporturi pe care le-am practicat in perioadele respective (iunie 2017 – decembrie 20180), ci strict pasii parcursi si numarul de kilometri aferenti plus sesiunile de alergare. Asadar mi-am facut un tabel cu 3 categorii, pe luna, insa voi prezenyta doar datele generale, acumulate.

Activitate (generala) extra sportiva

In 2017iunie-decembrie am adunat 3 202 870 pasi insumind 2 138,38 km, asta insemnind in medie 457 552 de pasi pe luna, respectiv 305,4 km.

In 2018 – ianuarie-decembrie (am trecut ultima luna a anului de dragul recapitularii, insa am fost complet inactiva din cauza problemelor de sanatate). Pasi 5 075 663, adica 3 129 km. Media pe luna fiind: 422 971 pasi in 260,76 km.

Alergare

2017 (iunie-decembrie): 591,5 km, o medie de 84,5 km pe luna, 21,1 km pe saptamina

2018 (ianuarie-decembrie): 623 km, adica 51,21 km pe luna si 13 km pe saptamina.

Initial am fost suprinsa sa constat ca diferenta de cifre dintre cei doi ani nu e foarte mare, parctic 7 luni (2017) versus 11 luni (2018), cel putin la alergare. Mai ales ca anul trecut m-am antrenat pentru cele 4 curse oficiale. Ok, n-au fost pe distante lungi (5,10,16,10 km), dar totusi. Apoi mi-am amintit ca 2018 m-a pus pe tusa de citeva ori – in ianuarie am avut o entorsa capatata in mod stupid la zumba, dupa cursa din iunie am avut insolatie si la vreo saptamina m-au luat durerile de sale asa ca am ajuns pe la fizio (cred ca am dus pe picioare hernia luni de zile, retroactiv gindint), iar decembrie, din acelasi motiv am fost redusa la tacere si repaus in mod barbar.

Surpriza a venit si de la numarul de kilometri alergati in cei doi ani: 1 214,5! Aveam impresia ca sunt mai putini, ceea ce face bucuria si mai mare. La fel si „inversunarea” de a trece cit mai repede inapoi la treaba.

Anul asta, cum am toooot spus si m-am plins, nu am alergat nici macar o suta de metri, in schimb am mers de trei ori pe saptamina obligat-fortat drept activitate fizica. Astfel ca, in ianuarie la capitolul sport/training (mers) am inregistrat 58,1 km, iar pina acum, in februarie 35,8 km. Spre amuzamentul general, daca te uiti la traseul parcurs intr-o zi ai zice ca imi caut cheia pierduta ­čÖé

Cred ca nu va ajuta cu nimic acest articol destul de dezlinat si neprofesionist facut, dar pentru mine a fost interesant sa vad aceste cifre si in moul acesta haotic. Cind voi relua alergarea imi voi face un spreadsheet complet pentru o mai buna analiza.

Ginduri alandala

  • Am descoperit cu totul intimplator ca pot sa cumpar de pe un site olandez (www.bol.com) ebook-uri in limba romana. Multi autori romani (desigur si straini, tradusi), diverse edituri. Desi prefer hirtia, citesc si de pe tableta din cind in cind. Cu siguranta ceva mai mult dupa „revelatia” de astazi.
  • Citeam aseara ceva despre fumat si mi-am amintit cum, cu ani in urma, am ramas pur si simplu siderata cind m-am vazut fumind pe balcon pentru ca nu voiam sa „patez” peretii proaspat vopsiti. Se pare ca la un moment dat era mai importanta casa decit proprii plamini si sanatatea!
  • Daca a trecut frenezia Elena Ferrante, atunci ma voi apuca si eu de quartetul napolitan pentru ca le-am gasit online, cum am spus mai sus.
  • Am invatat sa fac injectii cu insulina la pisici. Ma bucur ca stiu, insa ma intristez ca trebuie.
  • Nu m-am gindit niciodata pina acum la ureche ca ar avea forma de fat intors.
  • Frezii, narcise, zambile, lalele – cit mai multe si in fiecare zi! Freziile imi amintesc de o brosa de-a maica-mii pe care o am foarte vie in memorie, iar mirosul lor discret si atit de elegant imi da o stare de bine si de amintiri frumoase. Narcisele ma duc intotdeauna cu gindul la Pasti cu familia. Am foarte bine impregnat mirosul de narcise si vopsea de oua. Zambilele sunt atit de jucause si sunt preferatele bunicii. Cind eram mica voiam ca de ziua mea sa am zapada si lalele negre in casa. Nu stiu de ce zapada(???!!!), probabil asociatia alb-negru. N-a fost chiar absurda dorinta nascuta fiind primavara. Zapada n-am avut, m-am multumit insa cu un fir de lalea neagra. Primavara, cu lalele in casa eram vesnic neagra pe la nas de la staminul florii. Nu ma mai saturam de mirosul lor unic. Pina-n zi de azi le adulmec si daca-s deschise ma plimb pe virful nasului cu pulberea catifelata neagra sau galbena.
  • M-a luat un dor de duca, de munte, de plaja, de descoperit locuri, de mers si admirat.. Abia ma tin in friu.
  • Bruce Dickinson vine la sfirsitul lunii in Utrecht sa-si prezinte cartea si nu-mi vine sa cred ca inca nu mi-am luat bilet sa-l vad!!!
  • „Russian Doll” e noul serial de pe Netflix, o dramedy care aduce aminte de „Groundhog Day” prin repetitivitate, insa la un cu totul alt nivel de interpretare si perceptie. E arta, e vizual, dark si grimy, o avem pe Natasha Lyonne si in spate pe Amy Poehler. Merita sa-l puneti pe „my list”.
  • Astazi merg sa fac un test electromiografic si sper ca intr-o saptamina sa am al doilea diagnostic (dupa care bijbiim atit cu ace, RMN-uri si alte teste) si un program de recuperare.

Supa-crema de cartofi dulci

Supa-crema de cartofi dulci

Astazi te ademenesc cu o minunata supa-crema. Inca e sezonul rece, la noi ploua mocaneste si zici ca e toamna tirzie, asa ca gindul m-a dus la aceasta minunata si plina de aroma si gust supa-crema. E foarte satioasa si simplu de facut, probabil in spatiul asta niciodata n-ai sa gasesti retete complicate cu ingrediente pe care nu le pot pronunta sau care sunt greu de gasit. Sa purcedem.

Ingrediente pentru 4 persoane:

2 cartofi dulci de aproximativ 500g bucata;
2 ardei grasi, dulci;
1 catel de usturoi;
1 ceapa rosie;
150 ml lapte de cocos;
1100 ml apa;
1 lingurita de pudra de chilli (boia iute)*;
1 lingurita de ulei de cocos sau ulei de masline
2 cuburi de legume*

Mod de preparare:

Taie feliute usturoiul si ceapa si caleste-le la foc foarte mic in uleiul de masline (sau cocos) intr-o oala mai maricica.

Intre timp decojeste cartofii, taie-i in bucati mai mici, la fel si cei doi ardei grasi si pune totul in aceeasi oala cu ceapa si usturoiul care acum sunt putin auriti sau aiuriti. Toarna apa in aceeasi oala da rai grija ca  legumele sa fie acoperite . daca nu, mai toarna putina apa.

E timpul sa dai focul la maxim pina da in clocot. Dupa primele certuri din oala, redu focul la jumatate si lasa toate ingredientele sa se imprieteneasca timp de 15 minute, pina cind cartofii cedeaza si se inmoaie. Ataca-i pe la spate cu o furculita sa te convingi ca sunt „praf”.

Arunca proximativ 200ml din lichidul din oala si in schimb adauga laptele de cocos, cuburile de bulion si pudra de chilli, desigur, amesteca bine. Ameninta toata aceasta treaba cu mixerul vertical pina devine totul o crema compacta.

La servire garniseste cu putin ardei iute, frunzulite de arpagic sau ceapa verde si coriandru. Eu am avut in casa doar ardei si nuca de cocos rasa.

*Cele doua cuburi de legume se pot inlocui cu putin pastirnac sau radacina de patrunjel, sau presarati putina sare.

*Daca nu agreezi gustul foarte picant, temperaza-te in a pune toata lingurita de chilli, presara citeva prafuri si adauga la final daca mai e nevoie.

Ziua soacrei

Ca totdeauna, m-am trezit inaintea alarmei, in strigate si mieunaturi. Asa se da alarma in aceasta casa: devreme si tare. Daca esti minoritar… Am poposit o jumatate de secunda ca sa ma dezmeticesc si am realizat ca astazi este de fapt ziua de nastere a soacrei mele. Am vrut sa pun mina pe telefon s-o felicit si sa fac acelasi gest sotului meu (e plecat in Germania). Apoi m-am mai uitat la ceas si am constatat ca e inuman si numai un gest frumos nu e sa deranjez oamenii cu „lamultianiul” meu!

Blanche implineste azi 76 de ani!

Din prima clipa in care ne-am vazut a fost foarte afectuoasa si dornica sa ne cunoastem. Nu e genul de mama extrem de grijulie, care sa te sufoce. Nici bunica la care sa-ti lasi copiii o saptamina, dar e iubitoare si atenta.

In fiecare zi merge cu bicicleta in parc si la cumparaturi, are abonament la biblioteca si citeste zilnic, nu se uita decit seara la stiri si vreun documentar, in rest televizorul sta de decor, ii place sa cunoasca lume, sa mearga la petreceri, e mare amatoare de board games, ne bate pe toti la yahtzee, si gateste prost si fara pasiune, dupa cum singura a recunoscut. E punctuala si daca promite ceva poti sa ai toata increderea ca nu da inapoi. Si daca ai un secret la ea sa mergi pentru ca nu-l va afla nimeni.

Am multe momente amuzante cu soacra mea. Cind inca locuia in Rotterdam am invitat-o la o seara speciala la cinematograf, „Ladies Night”. Evident, nu i-a displacut ideea sa vedem un film, sa sorbim sampanie in compania altor doamne si sa primim o goodiebag, sa petrecem o seara frumoasa impreuna. Elementul surpriza, de care nici eu n-am stiut, a fost ca inaintea filmului s-a desfasurat un numar de stripteas si era cit pe ce sa aterizam amindoua pe scena, arestate de un „politist”.

In octombrie anul trecut, cind am participat la o cursa de 10 mile, Dam tot Dam, a tinut neaparat sa vina, desi era racita si afara ploua cu galeata. A stat cu mine la start in Amsterdam, m-a incurajat, mi-a luat geaca si ne-am intilnit in Zaandam la finish.

Anul trecut cumnata-mea a organizat o zi de shopping cu doamnele din familie. Am fost sase. Practic, am fost intr-un oras si toata ziua n-am facut altceva decit sa intram prin magazine si dupa o atit de mare epuizare sa mergem prin baruri la un vin sau altceva. Am incheiat seara foarte vesele cu o cina si apoi fiecare si-a luat trenul catre casa. Fiind foarte tirziu, mi-am facut griji pentru Blanche pentru ca ii lua ceva sa ajunga pina in Amsterdam. Trenul si apoi cel putin un sfert de ora mers pe jos, dupa 11 noaptea. Va vine sa credeti ca i-am spus sa ma sune cind e in casa? ­čÖé Mi-a spus sa nu-mi fac griji ca nu are ce sa i se intimple, nu ne deranjeaza ea pe noi asa tirziu. Am vorbit a doua zi.

De ani de zile, de cite ori ne vedem vine cu un teanc de reviste care fac circuitul de la cumnata la ea apoi la mine si de la mine la o vecina. I-am spus ca n-are sens sa care atita greutate, dar fiind placerea ei nu am cum s-o refuz.

Acum citiva ani si-a rupt foarte rau mina. Nu s-a plins absolut deloc, nu a cerut niciun ajutor (niciodata socrii n-au facut-o),ba chiar era foarte mindra pentru ca medicul i-a spus ca e foarte rezistenta la durere.

Acum citiva ani, cind cazusem lesinata in baie (tot de la spate mi s-a tras), pina mi-am revenit a stat pe jos, intinsa pe podea, linga mine. Am simtit atita iubire de la ea…

Da.

La multi ani, Blanche!

Primii pasi

Pasiunea pentru alergare a venit mai tirziu in viata mea, acum un an si jumatate. Sunt amatoare si novice – am in adidasi in jur de 800 de kilometri alergati si 4 competitii oficiale, un 5k, doua 10k si un 10miles sau 16k. Nu e mult, dar sunt foarte mindra de aceasta „reusita”. Asa ca tot ceea ce spun sau recomand vine din experienta mea. Nu am niciun certificat de antrenor de atletism sau alt sport, insa ma documentez in domeniu pentru propria-mi performanta si curiozitate. De asemenea insist sa consultati medicul de familie daca va hotariti sa faceti miscare/ sport in mod constant. Multe accidente si neplaceri se pot evita daca stii ce faci si cum faci, nu?

Cum am mai spus, alergarea pentru mine a venit ca o salvare. A venit firesc, fara sa fortez lucrurile, la momentul potrivit cind eram mai mult pregatita mental decit fizic. Nu voi uita niciodata primul minut alergat! Stiti cum se spune…daca ai impresia ca un minut trece repede inseamna ca nu ai facut sport. Nimic mai adevarat! Primul minut alergat cit o eternitate! Dar trece, si eternitatea devine o jumatate de ora de sprint, apoi 10 kilometri sau 16.

Cum am facut sa nu abandonez si ce am considerat important de la primii pasi alergati?

Desigur, m-am intrebat de nenumarate ori ce m-a minat in lupta, cind puteam bine-merci sa stau acasa, la caldura sau la racoare (dupa cum era sezonul)? Daca privesti de sus, la rece, desigur, gasesti raspunsul: te ajuta fizic si mental, sportul e bun, nu crezi in diete si astfel iti mentii greutatea, sau pur si simplu iti asiguri o portie in plus de ceva dulce, sau o felie de pizza. Fiecare cu motivul sau la fel de important. Insa cind ai impresia ca plaminii iti iau foc, nu mai poti respira, te apuca o durere de splina si o crampa in gamba parca iti vine sa renunt la felia aia de pizza si nu mai gasesti niciun motiv de a continua. Si totusi o faci…dar cum?

  1. A fost important ca am avut un program strict de alergare si mi-am jurat sa nu-l incalc fie ce-o fi. E esential sa-ti mentii continuitatea. Am alergat de trei ori pe saptamina in primele luni, apoi am ridicat antrenamentele la 4-5, fara sa ma epuizez, insa.
  2. Am inteles rapid ca dimineata este pentru mine cel mai bun moment sa alerg, alte activitati fizice la sala le faceam de obicei seara. Pentru alergare nu ai nevoie de sala, nu ai o ora fixa asadar, dimineata (devreme) mi s-a parut ideal. Dupa antrenament ai toata ziua in fata si nu stai sa macerezi ideea prea multa vreme daca si cind sa alergi. Sansele sa nu-ti mai pui echipamentul pe tine la sfirsitul unei zile incarcate si obositoare sunt spre 100%.
  3. La incaltari am fost foarte atenta din prima clipa. Cind am decis ca vreau sa alerg m-am documentat putin, as putea sa spun si ca documentarea a venit la mine, astfel ca mi-am achizitionat adidasi pentru alergare si nu alte sporturi. De ce e important? Pentru ca evitam o gramada de accidentari mici, stupide si nedorite, pentru ca nu fortam piciorul sa alerge in pozitii anormale si pentru ca astfel de incaltari sunt concepute in asa fel incit sa te ajute sa nu-ti supui piciorul, sistemul scheletic si muscular, la socuri nedorite (suprafata de alergare, greutatea ta, de exemplu). Practic e o investitie pentru care iti vei multumi. Cel mai bine e sa mergi la un magazin specializat si sa ceri ajutor in alegerea adidasilor. Ai grija sa nu fie foarte strimti ca altfel risti numeroase basici. Evident, nici prea largi ca vei avea aceeasi problema. Eu merg pe o jumtatate de numar mai mare (dar depinde si de brand, desigur). Poate ti se va face si un test pe banda de alergare si ti se va recomanda pecrechea adecvata mersului tau. Stiu ca dupa-amiaza sau seara, cind piciorul este deja „obosit” si „expandat”, e de preferat sa-ti achizitionezi o pereche de incaltari ca sa iti fie comozi.
  4. Un partener de alergare ar fi minunat! Sa va incurajati, dar mai important, cind te trezesti dimineata si vezi ca vremea nu e ceea ce ti-ai dori, cind in casa toata lumea doarme, fara a avea un angajament, te intorci pe partea cealalta in pat. Cu un partener de sport e mai greu sa faci asa ceva si sa-i incurci programul. Cel putin pina iti devine obisnuinta. Desigur, daca amini o data nu e un capat de tara, dar sa nu-ti faci din asta un obicei. Foarte important e ca vremea sa nu-ti influenteze decizia de a alerga sau nu cind ai deja in program.
  5. Entuziasmul e mare la inceput, motivatia si ea, insa ce face diferenta este determinarea! Intreba-te inainte de ce vrei sa alergi si care iti este obiectivul. Cred ca este esential sa stii pentru ce o faci, altfel pina iti tragi sufletul dupa primii metri alergati, entuziasmul si motivatia au luat-o la fuga si nu se mai intorc.
  6. Foloseste un program pentru incepatori. Sunt multe aplicatii, multe programe Couch to 5k (C25k), vezi ce ti se potriveste. Eu am mers pe mina prietenei mele de alergare si nu am regretat niciun minut programul ales┬á–┬áCouch┬áto┬á5k┬árunner.┬áAtentie, aceasta aplicatie nu e gratis! Daca esti foarte convins(a) ca vei continua dupa ce treci de cei 5 kilometri, recomand sa iti cumperi aplicatia pentru 10k, e mai ieftina si primele 8 saptamini sunt identice. Mai trebuie sa spun ca se alearga pe timp si nu pe distanta propriu zisa, insa aplicatia iti permite sa vezi ce distanta ai parcurs daca nu ai o bratara fitness sau ceas pentru sport.
  7. Incepe cu o alergare usoara, nu te arunca sa atingi 5min/km din prima. Viteza, ca si rezistenta, vin odata cu antrenamentul sustinut. Acorda timp si corpului sa se obisnuiasca cu aceasta noua activitate.

Mi-am propus sa continuu cu astfel de articole si sa incurajez, asa cum pot din micutul meu colt online sa faci sport, jogging, alergare… Insisnt sa spun ca nu am multa experienta si tot ceea ce scriu aici este si a fost rezultatul deprinderii de un an si jumatate. In momentul de fata din cauza unor probleme medicale nu alerg, insa cind voi fi apta si dupa ce voi primi ok-ul medicilor specialisti te asigur ca voi documenta orice „miscare”.